Ardeal

Muzica populară din Ardeal este cea mai bogată și mai diversă zonă folcorică. Hunedoara-moții, pădurenii și momârlanii, Brașovul-Țara Bârsei, Năsăudul-țara foștilor grăniceri imperiali, Sibiul-cu mărginenii, Clujul cu Vadul și Feleacul sunt zone foclorice într- o zonă folclorică. Someșenele, dansurile de doi, dansurile inspirate din folclorul german și maghiar dau o notă de originalitate muzicii populare din Ardeal, un cântec doinit, lent, cu jocuri liniștite, departe de impetuozitatea moldovenilor.
Istoric, muzica populară din Ardeal a fost mai conectată de țările din Europa Centrală și acest lucru a influențat și stilul muzical. Printre instrumentele folosite pot fi enumerate vioara, contrabasul și țambalul.
Muzica populară din Ardeal folosește și instrumente din arealul fanfarei militare, fiindcă armata habsburgică și armata austro-ungară au fost prezențe constante în Ardeal până în 1918.
Melodiile dedicate lui Avram Iancu și moților sau lui Horea Cloșca și Crișam se încadrează în registrul istoric al muzicii populare din Ardeal.
Ardelenii, dintre toți românii, sunt cei mai atașați de cântecul folcloric patriotic. În ciuda stăpânirilor străine multiple, au fost zone în care românii au fost majoritari iar dansul folcloric și muzica populară au rămas o marcă a identității lor naționale. Hora de duminică era pentru ardeleni o formă de socializare și de menținere a rezistenței naționale.
Ardelenii au și cântece de veselie dar și cântece de jale, alături de doine și de cântecele de cătănie.
Folclorul Ardelenesc a fost promovat intensiv după 1944, pentru că s-a dorit demonstrarea faptului că Transilvania a fost dintotdeauna românească, fiindcă mereu au existat manifestări iredentiste maghiare care au fost combătute.